Totul despre Obcinele Bucovinei

Mai ales toamna si poate mai putin iarna, trecerea dinspre Moldova spre Ardeal, prin obcinile Bucovinei, si prin pasul Tihuta si apoi Prislop, este o experienta aparte, suma unor locuri care neaparat trebuie vazute. Obcina Mare si Obcina Feredeului, acoperite de paduri si pajisti, intinse intre versantii Moldovei si a Moldovitei, se deschid apoi catre depresiunea Dornelor si catre trecatoarea din muntele Bargaului, pasul Tihuta, de unde, dupa pasul Prislop, incepe Maramuresul descalecatorilor. Obcinile de aici reprezinta o bioregiune alpina, cu o diversitate a ecosistemelor terestre care definesc mai multe habitate naturale, multe recunoscute ca fiind unicate.

Undeva, pe culme si la loc mai deschis, in statiunea Piatra Fantanele, putem poposi la un motel care ne aminteste ca am intrat, de acum, in tara lui Dracula, asa cum percepe lumea, eronat, Transilvania. De unde si tentatia gazdelor de a oferi cam la orice, o legatura buna de usturoi, din motive de protectie antivampiri. Noroc ca cei care coboara si urca din obcini, in majoritate, nu sunt chiar turisti ci oameni obisnuiti care tranziteaza zona cu treaba, cu munca transportatorilor, si nu au timp de mofturi, de reverii si legende.

La fel de interesant pentru un vizitator care este curios sa cunoasca minunile Romaniei este si numitul Tinovul Mare Poiana Stampei, tot o arie naturala protejata, in fapt o zona mlastinoasa cu turbarii active sau degradate, situate cumva pe traseul auto Vatra Dornei – Dorna Candreni, un ecosistem umed calificat a fi de importanta internationala. Cert este ca putini dintre noi mai stim, in afara defintiilor din manuale, cam cum arata si miroase (!) o turbarie, care este bagajul florei si faunei specifice, dincolo de interesele stiintifice ale cercetatorilor biologi.

Revenind, indiferent de unde am traversa obcinile bucovinene, impresionante sunt randuitele palimare pe care odihnesc la uscare bratele de fan, pasunile fiind aici cel putin la fel de importante ca padurea, pentru ca de ele depinde traiul animalelor si implicit, viata oamenilor. Sus, in munte, spre masivul Calimani sau dincoace, spre Giumalau si mai departe, spre izvoarele Bistritei, la stanele care-si coboara mioarele doar spre iarna, grijile oamenilor se leaga de aceste capite cu fan, care trebuie sa acopere nevoile sezonului rece.

Asa, ca simplu turist, in vizita la o stana pe la Zugreni, pe valea Bistritei, omenit de baci si ciobani cu un bulz si o ciosvarta de miel la protap, viata in obcine pare simpla si usoara. Desi, mai ales iarna, nu este deloc asa cum pare din pliantele turistice, de pe partiile de schi si din cabanele petrecerilor de halloween, in care-l asteptam cu usturoi pe contele Dracula prin pasul Tihuta. Altfel, indiferent de anotimp, locul merita vazut cu prisosinta, pentru o bogatie aparte a peisajului…