Totul despre Obcinele Bucovinei

bucovina

Mai ales toamna si poate mai putin iarna, trecerea dinspre Moldova spre Ardeal, prin obcinile Bucovinei, si prin pasul Tihuta si apoi Prislop, este o experienta aparte, suma unor locuri care neaparat trebuie vazute. Obcina Mare si Obcina Feredeului, acoperite de paduri si pajisti, intinse intre versantii Moldovei si a Moldovitei, se deschid apoi catre depresiunea Dornelor si catre trecatoarea din muntele Bargaului, pasul Tihuta, de unde, dupa pasul Prislop, incepe Maramuresul descalecatorilor. Obcinile de aici reprezinta o bioregiune alpina, cu o diversitate a ecosistemelor terestre care definesc mai multe habitate naturale, multe recunoscute ca fiind unicate.

Undeva, pe culme si la loc mai deschis, in statiunea Piatra Fantanele, putem poposi la un motel care ne aminteste ca am intrat, de acum, in tara lui Dracula, asa cum percepe lumea, eronat, Transilvania. De unde si tentatia gazdelor de a oferi cam la orice, o legatura buna de usturoi, din motive de protectie antivampiri. Noroc ca cei care coboara si urca din obcini, in majoritate, nu sunt chiar turisti ci oameni obisnuiti care tranziteaza zona cu treaba, cu munca transportatorilor, si nu au timp de mofturi, de reverii si legende.

La fel de interesant pentru un vizitator care este curios sa cunoasca minunile Romaniei este si numitul Tinovul Mare Poiana Stampei, tot o arie naturala protejata, in fapt o zona mlastinoasa cu turbarii active sau degradate, situate cumva pe traseul auto Vatra Dornei – Dorna Candreni, un ecosistem umed calificat a fi de importanta internationala. Cert este ca putini dintre noi mai stim, in afara defintiilor din manuale, cam cum arata si miroase (!) o turbarie, care este bagajul florei si faunei specifice, dincolo de interesele stiintifice ale cercetatorilor biologi.

Revenind, indiferent de unde am traversa obcinile bucovinene, impresionante sunt randuitele palimare pe care odihnesc la uscare bratele de fan, pasunile fiind aici cel putin la fel de importante ca padurea, pentru ca de ele depinde traiul animalelor si implicit, viata oamenilor. Sus, in munte, spre masivul Calimani sau dincoace, spre Giumalau si mai departe, spre izvoarele Bistritei, la stanele care-si coboara mioarele doar spre iarna, grijile oamenilor se leaga de aceste capite cu fan, care trebuie sa acopere nevoile sezonului rece.

Asa, ca simplu turist, in vizita la o stana pe la Zugreni, pe valea Bistritei, omenit de baci si ciobani cu un bulz si o ciosvarta de miel la protap, viata in obcine pare simpla si usoara. Desi, mai ales iarna, nu este deloc asa cum pare din pliantele turistice, de pe partiile de schi si din cabanele petrecerilor de halloween, in care-l asteptam cu usturoi pe contele Dracula prin pasul Tihuta. Altfel, indiferent de anotimp, locul merita vazut cu prisosinta, pentru o bogatie aparte a peisajului…

Ajuti… da pana cand?

Adica omul e bun si ajuta cu un scop… sa nu isi mai copieze unii temele in pauze, sa nu mai auda “hai te rog da-mi si mie tema”… si el cand are nevoie de o foaie din caiet, de o foaie bag pula in ea foaie, nici dracu nu il baga in seama si toti se fac ca ploua.

Adica eu am pus aproape fiecare tema, nu am pus multe, am pus putine, dar aveam de gand sa pun mult timp de acum incolo. Si chiar daca le-am pus tot au fost oameni care veneau cu gugulugu si ziceau “nu imi dai te rog tema la romana”, desi stiau ca is aici si stau bine mersi. Si azi cand am avut si eu nevoie de o foaie pentru un test, o foaie pe care 80% dintre astia o au in caiet, toti s-au facut ca ploua sau au zis ca ei nu au asa foaie.

So… de acum incolo fiecare se descurca singur… teme de la mine… pula!

Mersi ma, sunteti mari domni!

Hai sa ne reamintim…

Cateodata ma ia un dor de anii trecuti… 2005-2006-2007… cand imi aduc amintesc ce distractie era atunci pe capul meu. Si cand ma gandesc ca acum nu o sa mai am parte de asa distractii… atunci nu te imbatai ca porcu’ si picai pe jos… de la 2-3 beri ziceam ca is beat muci, desi nu stiam pana atunci cum e sa fi beat… ma refer la vremea cand aveam 13-14-15 ani… sper ca nu v-ati asteptat sa am acum mai mult de 18… daca da… imi pare rau pentru voi :))

Sau cand ma gandesc de vremurile cand ma jucam in fata blocului, cand ne strangem cate 15 copii si bagam un lap-tennis, ascunsa, mata, ne faceam corturi din paturi in curtea blocului, etc. Mai tin minte ca mergeam la fotbal in curtea scolii, care e la 5 metrii de blocul meu, iar seara nu mai puteam de sete, dar nu mergeam acasa sa bem apa pentru ca nu ne mai lasau parintii sa iesim dupaia… asa ca mergeam ori la centrala de apa, ori la magazin si ceream de acolo cate 10 pahare 🙂 Pfai ce tare era… Acum nu mai vad decat doua fete care se mai joaca din cand in cand pe langa bloc… Unde sunt restul??? Oare in casa? Oare pe calculator? Sau… ei citesc carti in tot acest timp? Stiu ca nu sunt locuri de joaca, stiu ca parintii nu au timp de ei, dar mai stiu ca parintii prefera sa ii lase in fata calculatorului si cate o jumatate de zi pentru ca ei nu se pot ocupa de ei… Dacat sa isi lase odraslele la calculator mai bine le-ar cumpara niste carti de colorat, muuuuulte jucarii si copilu’ ar avea ceva de facut… Eu, chiar daca nu mai am varsta pentru jucarii, inca m-as juca, chiar mult 😀 Vad ca locurile de joaca is din ce in ce mai putine… in curtea scolii nu mai e voie, au inchis toate portile, parcurile se transforma in parcari… pentru ca masinile sunt mai importante decat copii.

Deja am trecut de la amintiri la prostii cu parintii si copii. Return…

Mai tin minte cand eram in clasele mici, cred ca a III-a… cand erau la moda Animal X si dansul lor… ajungeam acasa de la scoala tot verde pe haine, de la cum incercam si eu sa dansez le imit miscarile, pe iarba din curtea scolii :)) A da… mai stiu ca in 2000 parca, atunci cand a fost eclipsa si erau bacnote de 2000 cu eclipsa, i-am furat la mama cateva bacnote si m-am dus in piata si mi-am cumparat o caseta cu Animal X.

Sau cand m-am apucat cu cativa baieti de la bloc cica sa facem yoga… sau era altceva… ma rog, ideea e ca ne duceam cu paturi in spatele unui bloc, puneam iarba sub paturi ca sa nu stam pe jos si ne faceam ca meditam :)) Sau cand strangeam melci, in acelasi loc unde meditam. Am facut o groapa destul de mare in pamant si cred ca am strans cateva pungi de melci. Ii tineam acolo in ideea ca melci is scumpi si ii vindem si facem bani :))

Atatea amintiri am… dar cred ca am sa continui si altadata…

Au fost niste vremuri care, din pacate, au trecut si nu se mai intorc… pacat